Tensiunea arterială și pulsul sunt două măsurători medicale utilizate de rutină pentru a determina starea de sănătate a unei persoane. Fiecare rămâne intim legat de inimă, cel mai vital organ al corpului. Monitorizarea periodică și strategiile preventive pot ajuta la obținerea unei sănătăți cardiace bune.
Tensiunea arterială
Tensiunea arterială și pulsul sunt două măsurători foarte diferite, dar au inima ca numitor comun. Tensiunea arterială constă în presiunea pe care o emite sângele pe pereții arterelor pe măsură ce curge prin corp. Cele două forțe de lucru pe parcursul acestui proces - cunoscute în mod obișnuit drept „citirile” sau sub denumirea de sistolice și diastolice - compun citirea tensiunii arteriale. Lectura sistolică reprezintă cea mai mare lectură, o acțiune care înregistrează presiunea atunci când inima se contractă în timp ce mișcă sângele prin corp. În general este listat pe primul loc. Lectura diastolică, listată în al doilea rând, reprezintă lectura inferioară și definește presiunea în faza de relaxare a unei bătăi inimii.
Pulsul
Pulsul, o măsurare ceva mai simplă, reprezintă numărul real de bătăi ale inimii pe minut. Furnizorul de sănătate numără bătăile inimii pe parcursul unui minut, în timp ce o persoană rămâne în stare de repaus. Cauzele unui puls lent sau slab, cunoscut sub numele de bradicardie, includ dezechilibre electrolitice, leziuni ale mușchilor cardiaci sau hipertensiune arterială. În schimb, o frecvență a pulsului mai rapidă decât normală, cunoscută sub numele de tahicardie, indică întreruperi ale impulsurilor electrice ale inimii.
Măsurarea tensiunii arteriale și a impulsului
Diferența dintre măsurători constă în ceea ce o persoană măsoară: presiunea împotriva arterelor față de bătăile inimii reale numărate. Pentru a măsura tensiunea arterială, o persoană folosește un monitor cunoscut sub numele de sfigmomanometru și stetoscop. Manșeta se înfășoară ușor în jurul brațului superior cu tubul de cauciuc direct peste cotul cotului unde se află arterele principale. Odată fixat, umflați manșeta până când acul atinge intervalul 180 - 200. După ce așezați capul stetoscopului peste artere, eliberați treptat presiunea în timp ce urmăriți cadranul și începeți să ascultați cu atenție. Ascultând ritmul primei bătăi inimii și ultimul, numărul notat la sunetul primei bătăi de inimă reprezintă sistemul sistolic; numărul notat la sunetul ultimului ritm în ritm reprezintă numărul diastolic al citirii tensiunii arteriale. Măsurarea pulsului implică o presiune blândă folosind artera la încheietura mâinii, prin plasarea primelor două degete pe articulația degetului mare și urmarea până la încheietura interioară pentru a simți bătăile inimii. Numărarea bătăilor timp de 30 de secunde și înmulțirea cu două dă bătăi pe minut. Cele mai frecvente site-uri pentru măsurarea pulsului deoparte de la încheietura mâinii se găsesc în zona inghinală, în partea din spate a genunchilor, a gâtului, a templului și în partea superioară a piciorului.
Valorile normale ale tensiunii arteriale și ale pulsului
Citițiile tensiunii arteriale în intervalul de 120/80 sau mai puțin rămân o considerație normală pentru adulți, în timp ce o lectură de la 120 la 139 peste 80 la 89 poate justifica un diagnostic "pre-hipertensiv" și ar necesita monitorizare. Un diagnostic definitiv al hipertensiunii arteriale ar avea loc cu citiri constante peste 140/90. Un ritm normal de puls variază în funcție de vârsta individului. Bătăile normale ale inimii, de exemplu, ar fi 60 pentru sugari; 70 - 120 pentru copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 10 ani; 60 - 100 pentru copii mai mari de 10 ani până la vârsta adultă; și 40 - 60 pentru sportivi. Frecvența pulsului scăzută, o variabilă recunoscută în rândul sportivilor, rămâne un efect secundar al antrenamentului fizic și al stării fizice a corpului. Există o legătură certă între metabolismul sugarilor și copiilor mici în ceea ce privește creșterea frecvenței cardiace observată la cei cu vârsta sub 10 ani; această rată încetinește treptat până la un ritm mai sedativ pe măsură ce unul îmbătrânește. Este interesant, deși rămâne o legătură între inimă și puls și tensiunea arterială, o creștere a unuia nu indică automat o creștere a celuilalt. De exemplu, în timp ce o rată de puls mare poate indica infecție, tensiunea arterială poate rămâne într-o limită normală.
Importanța tensiunii arteriale și a impulsului
Monitorizarea tensiunii arteriale și a pulsului rămân modalități convenabile și ușoare de a evalua activitatea inimii. Multe boli pot afecta tensiunea arterială; citirile anormale ale tensiunii arteriale semnifică probleme medicale iminente. O rată de puls mare poate indica prezența infecției, în timp ce o rată scăzută poate indica lipsa funcției cardiace adecvate. Când luați pulsul, dacă bătăile se simt „greu”, acest lucru poate semnifica blocarea arterială din cauza colesterolului ridicat sau a diabetului. Controalele medicale periodice cu un medic calificat rămân cea mai bună metodă de prevenire și depistare timpurie.
