O schimbare de peisaj este adesea o pauză binevenită. Dar pentru persoanele cu astm, petrecerea timpului într-un mediu de mare altitudine poate provoca efecte neașteptate. Cu presiunea aerului redusă la altitudine mare, aerul este mai subțire și există mai puțin oxigen disponibil pentru a respira. Temperatura și umiditatea aerului tind, de asemenea, să fie mai scăzute la altitudini mari. Aceste modificări ale mediului pot afecta persoanele cu astm. Când sistemul dumneavoastră respirator se adaptează la altitudine mare, acest lucru poate duce la agravarea simptomelor de astm. Umiditatea redusă se poate dovedi însă benefică pentru cei cu astm alergic.
Sistem respirator și altitudine mare
Altitudinea mare este, în general, considerată la 8.000 de metri sau mai mult deasupra nivelului mării. Pe măsură ce altitudinea crește și presiunea aerului scade, cantitatea de oxigen disponibilă cu fiecare respirație scade. Aceasta duce la o scădere a concentrației de oxigen din fluxul sanguin și țesuturi. Corpul tău răspunde la aceste schimbări în diferite moduri. Aproape imediat, rata și profunzimea respirației tale cresc. Frecvența cardiacă crește, de asemenea. Există și alte adaptări mai puțin evidente, inclusiv creșterea tensiunii arteriale în plămâni. Această creștere localizată a tensiunii arteriale poate ajuta plămânii să-și ridice mai mult oxigen cu fiecare respirație, dar poate duce la probleme dacă este excesiv.
Agravarea astmului la mare altitudine
Schimbările din corpul dvs. care apar la o altitudine mare vă pot înrăutăți simptomele de astm, mai ales cu exerciții fizice. Studiile științifice au arătat că expunerea pe termen scurt la altitudine mare poate agrava astmul. Un studiu publicat în noiembrie 2002 în „JAMA Internal Medicine” a raportat că, printre călătorii care au suferit un atac de astm în timpul călătoriilor, 18 la sută au notat altitudinea ca declanșator și 43 au identificat trekking. Un studiu publicat în octombrie 2013 în „Thorax” a descoperit că, în rândul a 18 persoane cu astm, expunerea la altitudine ridicată și temperaturi scăzute în timpul unei expediții de urcare a dus la o creștere mică a obstrucției căilor respiratorii și la creșterea moderată a simptomelor de astm. Cu toate acestea, cercetătorii au concluzionat că vremea rece a fost probabil un contribuitor mai semnificativ la descoperiri decât altitudinea mare.
Astmul alergic la mare altitudine
În timp ce expunerea pe termen scurt la altitudine ridicată vă poate înrăutăți astmul, expunerea pe termen lung poate duce la îmbunătățirea astmului alergic. Acest lucru este în primul rând legat de absența acarienilor de praf din casă la o altitudine mare. Un studiu publicat în iunie 1996 în „Thorax” a descoperit că, după o lună de viață la altitudine mare, 16 copii cu astm alergic au avut inflamații și reactivitate redusă ale căilor respiratorii. Un aer subțire, de mare altitudine, poate, de asemenea, să promoveze un flux de aer mai bun prin căile respiratorii, făcând respirația să fie mai ușoară. Deși acest lucru nu a fost studiat la o altitudine mare, un studiu publicat în august 1999 în „Chest Journal” a arătat o îmbunătățire a simptomelor la persoanele care se confruntă cu un atac sever de astm, când respiră un amestec subțire de heliu-oxigen, care este similar cu aerul de înaltă altitudine.
Călătorind la înaltă altitudine cu astm
Există o varietate de măsuri de precauție pe care le puteți lua dacă aveți astm și călătoriți într-o zonă de mare altitudine. Liniile directoare publicate în vara anului 2009 în „Medicină la înaltă altitudine și biologie” recomandă ca astmul dumneavoastră să fie stabil și bine controlat înainte de expunerea la altitudine mare. De asemenea, vă recomandă să continuați terapia cu astm bronsic. Ar trebui să aveți acces la medicamente de salvare calde și uscate și să evitați exerciții fizice intense la o altitudine mare. Dacă simptomele apar la o înălțime ridicată și nu răspundeți la auto-tratament inițial, recomandările recomandă să solicitați imediat asistență medicală. Discutați cu medicul înainte de a călători la o altitudine mare, pentru evaluare și recomandări specifice.
