Înainte ca mâncarea să fie chiar la vedere, creierul pregătește corpul pentru digestie. Simplul gând al alimentelor poate declanșa o eliberare de substanțe chimice în stomac. Procesul de digestie continuă apoi în gură, continuând în stomac și apoi se termină în intestine.
Faza cefalică
În faza cefalică a digestiei, anticiparea alimentelor pregătește organismul pentru digestia, absorbția și utilizarea nutrienților din alimente, potrivit unui articol publicat în 2008 în „Apetitul”. Aspectul senzorial al alimentelor, cum ar fi vederea și mirosul, influențează comportamentele alimentare. De exemplu, mirosul unui fel de mâncare preferat poate pregăti scena pentru supraalimentare. Aceasta apare ca urmare a activării medularei oblongate de aportul senzorial legat de alimente. Medula oblongata controlează funcțiile autonome precum bătăile inimii și respirația. Senzatia de mancare in gura sau gandurile legate de alimente trimit semnale catre medula oblongata prin nervul vag pentru a stimula eliberarea de substante chimice la stomac, pepsina si acid clorhidric, care joaca un rol in defalcarea alimentelor. Nervul vag este cel mai lung dintre nervii cranieni sau nervii originari din creier și se extinde prin abdomen.
Potrivit cercetătorilor, acest răspuns este probabil influențat de gheptina peptidă orexigenică, care este o proteină care se găsește mai ales în stomac, dar există și în creier. „Orexigenic” înseamnă literal, „stimularea apetitului”. Ghrelin este capabil să comunice semnalul creierului. Prin urmare, ghrelinul este ceea ce stimulează apetitul. De asemenea, Ghrelin influențează cât de multă grăsime din alimente este absorbită în organism.
Faza gastrică
Faza gastrică a digestiei începe atunci când alimentele intră în stomac, determinând extinderea stomacului. Stomacul continuă apoi să elibereze substanțele chimice digestive acid clorhidric și pepsină, mai întâi stimulate în faza cefalică. Acest proces ajută la îmbunătățirea aportului și digestiei alimentelor, potrivit unui articol publicat în 2010 în „Buletinul biologic și farmaceutic”. Când mâncarea este în stomac sau în gură, reflexul vago-vagal comunică nutrienții, cum ar fi carbohidrații și componentele proteice. Pe baza feedbackului, sunt eliberate nivelurile necesare de substanțe chimice digestive. În gură există receptori gustativi care pot detecta ce nutrienți au fost mâncați.
Faza intestinală
Secreția chimică a stomacului încetează odată ce începe faza intestinală a digestiei. Această acțiune este inițiată prin întinderea duodenului și secreția hormonului enterogastronă. Enterogastrone controlează secreția de acid stomac în principal atunci când grăsimea atinge duodenul, potrivit unui articol publicat în 2008 în „Endocrinologia contemporană”. Duodenul este o bucată scurtă din intestinul subțire care conectează stomacul cu restul intestinului subțire. Când se produce acest proces, pofta de mâncare scade pentru a opri consumul de alimente.
