Există multe cauze ale deteriorării mușchilor. Irosirea musculară, sau atrofia, are loc în două forme de bază: atrofia în uz în care mușchii se risipește din cauza lipsei de exerciții fizice și atrofia neurogenă, care este deteriorarea musculară din cauza bolii sau a leziunilor. Atrofierea mușchilor poate fi extrem de debilitantă și poate jefui persoanele care suferă de capacitatea de a merge și de a îndepărta puterea de bază necesară activităților de zi cu zi. În unele cazuri, odată identificată cauza atrofiei, chirurgia și kinetoterapia pot ajuta la contracararea efectelor risipei musculare.
Îmbătrânirea și vătămarea
Îmbătrânirea poate determina indivizii să devină dormiți sau să fie dezactivați până la punctul în care sunt aproape complet sedentari. Când aceasta se întâmplă, ei pierd tonusul muscular și, cu timpul, acest lucru progresează spre atrofiere. Leziuni semnificative pot duce, de asemenea, la atrofie musculară, ca în cazurile în care o persoană devine paralizată într-o oarecare măsură și mușchii i se pierd din cauza lipsei de utilizare. Cauzele de îmbătrânire și leziuni ale irosirii musculare sunt clasificate ca atrofii în uz. Terapia fizică și alimentația corespunzătoare sunt de obicei prescrise pentru a combate acest tip de atrofie.
Boli nervoase
Mai multe boli afectează nervii care controlează mușchii, cu rezultatul atrofiei. Principala dintre aceste afecțiuni este scleroza laterală amiotrofică (ALS), care este, de asemenea, cunoscută sub numele de Boala Lou Gehrig, sindromul Guillain-Barre și polio. În toate aceste trei boli, comunicarea dintre nervi și mușchi este afectată. Mușchii pierd capacitatea de a funcționa ca răspuns la semnalele nervoase, iar lipsa rezultată de mobilitate duce la irosire.
Accident vascular cerebral
Un accident vascular cerebral apare atunci când o arteră devine înfundată sau izbucnește, determinând întreruperea fluxului de sânge în creier. Rezultatul este o perioadă în care lipsește oxigenul și celulele creierului mor. Un accident vascular cerebral poate fi ușor până la sever, iar consecințele sale pot include irosirea musculară. Terapia fizică extinsă este adesea necesară pentru a inversa atrofia sau, cel puțin, pentru a îmbunătăți tonusul muscular.
Neuropatie motorie
Neuropatia motorie este o afecțiune în care fibrele nervului motor sunt deteriorate. Această devastație a fibrelor nervoase motorii determină slăbiciune, lipsa controlului muscular și eventual risiparea mușchilor. O formă comună a acestui tip de neuropatie este denumită neuropatie motorie multifocală în care există o slăbire progresivă și pierderea musculară a brațelor. Tratamentele comune pentru neuropatia motorie sunt administrarea ciclofosfamidei sau a imunoglobulinei umane (HIG).
Distrofie musculara
Distrofia musculară nu este o singură boală, ci un termen colectiv pentru un grup de tulburări de slăbire musculară care au o componentă genetică (moștenită). În aceste boli, celulele musculare și țesuturile se deteriorează progresiv și mor. Aceste boli sunt incurabile și se agravează cu orice perioadă de inactivitate. Terapia fizică agresivă este adesea singurul tratament.
Artrită
Formele de artrită criptă, cum ar fi reumatoidele și artroza, duc la atrofie musculară la pacienți. Artrita provoacă inflamația articulațiilor, făcându-le rigidă și provocând mișcarea dificilă. Durerea asociată artritei poate determina pacienții să devină extrem de sedentari, ceea ce duce la risipa musculară. Medicii prescriu adesea medicamente pentru durere și antiinflamatoare pentru a ușura rigiditatea și disconfortul. Pacienții sunt încurajați să facă eforturi fizice pentru a ajuta la menținerea tonusului muscular și a inversa orice atrofie apărută în perioadele sedentare.
