Boala Lyme este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, care este răspândită la oameni prin mușcăturile de căpușă. În zilele sau săptămânile după o mușcătură de căpușă, boala Lyme precoce provoacă de obicei o erupție cutanată și simptome asemănătoare gripei. Boala Lyme, netratată, avansată sau în stadiu tardiv poate duce la un număr de simptome luni sau chiar ani după mușcarea inițială a căpușelor. Complicațiile bolii Lyme avansate afectează frecvent articulațiile, sistemul nervos și inima.
Artrită
Autorii unui articol din octombrie 2007 în „The New England Journal of Medicine” notează că simptomele artritice sunt cele mai frecvente manifestări ale bolii Lyme în stadiul târziu. Durerea articulațiilor și umflarea datorată bolii Lyme avansate tind să afecteze articulațiile mari, cum ar fi genunchii și șoldurile. Artrita asociată cu boala Lyme în stadiu tardiv este adesea debilitantă și severă, dar în general poate fi tratată cu antibiotice adecvate.
Complicații neurologice
Până la 20 la sută dintre persoanele cu boala Lyme prezintă simptome neurologice, potrivit unui articol de recenzie din iulie 2008 în „Medicină și Sănătate”. Persoanele cu boală Lyme avansată pot dezvolta amorțeală cronică și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor din cauza leziunilor nervoase, afecțiune cunoscută sub numele de neuropatie periferică. În cazuri rare, boala Lyme în stadiu tardiv poate afecta creierul în sine și poate provoca o tulburare numită encefalopatie Lyme. Simptomele includ probleme de concentrare și de memorie pe termen scurt. Encefalomielita Lyme este o altă complicație rară. Această tulburare progresivă implică creierul și măduva spinării și poate duce la o gândire afectată și dificultăți de mers.
Complicații cardiace
Complicațiile cardiace sau legate de inimă tind să apară timpuriu după infecție. Cu toate acestea, la persoanele care nu primesc tratament pentru boala Lyme, simptomele pot să nu apară timp de câteva luni. Aproximativ 5% dintre persoanele cu boala Lyme prezintă simptome cardiace, relatează autorul unui articol din noiembrie 2010 în „Medicină și Sănătate”. Boala Lyme poate interfera cu activitatea electrică din inimă, ceea ce duce la palpitații, ușurință și leșin. Inflamarea mușchiului cardiac și a mucoasei din jurul său, cunoscută sub numele de miopericardită, este de asemenea o posibilă complicație. Miopericardita Lyme poate provoca disconfort toracic și dificultăți de respirație.
Tratament
Complicațiile asociate și legate de inimă ale bolii Lyme răspund de obicei bine la tratamentul cu antibiotice. Pentru persoanele care au boala Lyme fără simptome neurologice, antibioterapia cu doxiciclina (Doryx, Monodox), cefuroxim (Ceftin) sau amoxicilină este recomandată de Societatea de Boli Infecțioase din America. Doxiciclina, ceftriaxona (Rocephin), cefotaximă (Claforan) și penicilina sunt opțiuni de antibiotice recomandate persoanelor cu complicații ale sistemului nervos, potrivit IDSA și Academiei Americane de Neurologie. Când simptomele bolii Lyme persistă în ciuda unui curs complet de tratament, nu este recomandată terapia suplimentară cu antibiotice, recomandă IDSA.
