Sodiu, potasiu și alți nutrienți sunt necesari pentru a menține sănătatea normală a organismului. Aceste elemente, împreună cu alte câteva, sunt cerințe absolute pentru viața umană. Sunt atât de fundamentale pentru funcția fiecărei celule, încât orice dezechilibru între ele poate cauza probleme grave. Inima este un organ care este deosebit de vulnerabil la modificările raporturilor acestor elemente în sânge.
Sodiu și Potasiu
Sodiu și potasiu sunt elemente care se regăsesc în natură. La plante și animale, pot exista legați de alți atomi sau molecule mari, cum ar fi în săruri sau forme chelate, respectiv ale acestor elemente. Când aceste forme sunt ingerate, organismul le prelucrează și eliberează atomii de sodiu și potasiu de omologii lor legați. Sodiu și potasiu sunt cunoscute sub numele de electroliți, deoarece odată eliberați dintr-o stare legată, devin ioni într-un mediu de apă. Electroliții sunt capabili să conducă electricitate. Această proprietate fizică de bază este motivul pentru care ionii de sodiu și potasiu, printre alți ioni, sunt folosiți pentru a continua procesele fundamentale în organism.
Nevoie fundamentală
Sodiu, potasiu și alți ioni sunt componente cruciale ale vieții și sunt necesare în fiecare celulă a corpului. Sunt utilizate într-o mare varietate de procese celulare, cum ar fi menținerea integrității membranei celulare, reglarea echilibrului de apă între celule și spațiul lor extracelular și transportul de nutrienți sau deșeuri pe membranele celulare. „Cartea de fiziologie medicală” spune că, deoarece atât de multe funcții vitale se bazează pe aceste elemente, echilibrul lor este strans reglementat de organism. Orice dezechilibru de sodiu, potasiu sau alți electroliți poate compensa funcția normală a diferitelor țesuturi și organe, cum ar fi inima. Cunoașterea nivelului de sânge de sodiu, potasiu și alți electroliți prin teste de laborator oferă medicilor o fereastră către sănătatea organismului și poate ajuta la diagnosticarea unui număr de patologii bazate pe raporturile relative ale electroliților.
Dezechilibru de sodiu și potasiu
Conform „Enciclopediei chirurgiei”, nivelul normal de sodiu din sânge este de 135 până la 145 mEq pe litru. Nivelul normal de potasiu din sânge este de 3, 5 până la 5, 0 mEq pe litru. Dacă sodiul sau potasiul depășesc aceste niveluri în sânge, condițiile se numesc hipernatremie sau respectiv hiperkalemie. Dacă sodiul sau potasiul scad sub aceste niveluri în sânge, condițiile se numesc hiponatremie sau, respectiv, hipokalemie. Organele cele mai responsabile pentru reglarea nivelului sanguin al acestor electroliți sunt rinichii. Dacă rinichii nu rețin sau nu exclud eficient acești electroliți în funcție de nevoile organismului, poate rezulta un dezechilibru electrolitic. Acest lucru se întâmplă cu boli renale sau în timp ce luați anumite medicamente.
Funcția inimii
Inima este unul dintre organele cele mai afectate imediat de nivelul de sodiu și potasiu din sânge. Pentru ca inima să funcționeze corect, echilibrul electrolitic în sânge trebuie să fie menținut în intervalul normal. În caz contrar, neregulile inimii se vor manifesta rapid. Aceste nereguli se referă la proprietățile fiziologice, cum ar fi forța de contracție a inimii și ritmul sau ritmul acesteia. Există o asociere complexă între electroliți și funcția inimii. Cu toate acestea, în general, nivelurile mai mari de potasiu din sânge pot provoca ritmul cardiac încetinit și bătăile inimii sau aritmia neregulată, în timp ce nivelurile mai mici produc o bătaie cardiacă rapidă. Nivelurile excesive de sânge de sodiu pot deprima și funcția inimii, în timp ce nivelurile mai mari de sodiu pot produce fibrilație cardiacă, un tip de ritm cardiac neregulat. Un medic trebuie să evalueze raporturile relative ale electroliților pentru a determina dacă funcția inimii este afectată de dezechilibru.
